Plecați cu colindul în țara zâmbetului, a gustului şi a iubirii!

Nerăbdători și plini de emoții, am plecat joi, 5 decembrie 2019, în prima aventură a vieții noastre, dar nu și ultima. Deși a durat doar 7 zile,  ne-am întors încărcați de experiență, de lecții de viață, dar și de imagini ce ascund mii de ani de istorie.

La început, nu dădeam vreo şansă acestei călătorii. Ne trebuiau bani, acte, ore lipsite de la școală, dar cel mai tare, ne îngrozeau reacțiile oamenilor. De la părinți până la profesori și apropiați. Ca o surpriză nebănuită, părinții noștri au fost de acord cu această călătorie și au fãcut tot posibilul să mergem, încurajându-ne să trăim la maxim clipele. De necrezut, nu? :)

Astfel am ajuns în Italia, dar nu oricum, ci cu avionul. Găzduiți și insoțiți de oameni minunați,  în călătoria noastră, nu doar am dat, ci și mai mult decât atât: AM PRIMIT! Am primit multe îmbrățişări, lecții de viață dar și părți din sufletele românilor de acolo.

Pe lângă colindul autentic, dus cu multă grijă pe plaiuri italienești, noi, nişte adolescenți simpli din Vorona veche, le-am dus oamenilor puținã Românie, puțină acasă. Da! O parte nedescoperită a țării noastre, mai exact acel gram de bucurie pe care românul îl vede doar de Crăciun sau de sărbatori.

Deși o săptămână nu e de ajuns pentru a vizita Italia, nu am pierdut timpul și am văzut tot ce se putea, precum: Catedrala San Paulo, Catedrala San Petro, Orãşelele Gaeta și Terracina, Biserica San Francisco, Monte Cassino, Roma, Santa Cruce di Gerusalim, San Giovanni de la Terano, Cetatea Sermoneta, Orașul Napoli, locul unde am mâncat o pizza extraordinarã, Portul din Napoli, de unde se vede orașul Pompei și vulcanul Vezuviu, Muzeul Vatican, Fontana di Trevi, Minunatul Coloseum și Marea Tirenianã.

Toate acestea nu s-ar fi întâmplat, dacă un om minunat, cu un extraordinar lipici la copii și adolescenți, nu și-ar fi riscat libertatea și sacrificat timpul, ca puştanii din satul său, să muşte puțin din frumusețea acestei lumi.

Alese mulțumiri părințelului nostru Sandu Olivian, dar și celor care au făcut ca şederea noastră pe meleagurile Italiei să fie cât mai plăcută. Mulțumim părintelui Vasile Carp, doamnei preotese Tatiana Carp, părintelui  protopop Nicolae Strugaru, împreună cu doamna preoteasã şi tuturor românilor care ne-au aşteptat cu atâta dor. Mulțumim Domnului și Maicii Sale că a rânduit a se întâmpla acestea spre slava Lui şi bucuria oamenilor. Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!